Eu Florin Chilian l-am eliberat din pușcărie pe Gigi Becali în 2014.
Eu Florin Chilian l-am eliberat din pușcărie pe Gigi Becali în 2014.
Un dialog cu dnul Marius Ghilezan
MG – Tu Florin Chilian l-ai eliberat din pușcărie pe Gigi Becali în 2014?!
FC – Da, eu.
MG – Explică ne și nouă cum ai reușit pentru că eu mergeam o dată pe an sau de două ori merg la palat sa discut cu el și la un moment dat l am întrebat: „Dar ce tot faci cu atâtea biserici și atâția bani?” zice: „Îmi cumpăr mântuirea și zic: „Mântuirea se poate cumpăra?” >> Da, da. Dintotdeauna.
FC – Dintotdeauna da, ca e ca la catolici aici.
Zici trei Ave Maria și o la capăt ca la mafioți.
MG – Știe Gigi Becali cat tu l ai eliberat din pușcărie?
FC – Nu, nu știe Gigi Becali nimic despre mine. Nu știe cu siguranță că eu l am scos din pușcărie.
MG – Cum ai facut?
FC – Asta este o alta poveste.
Eu am cântat cam în toate pușcăriile din România, in aproape 90% dintre ele. Si in cele de maximă siguranta.
Cele mai grele concerte, culmea, au fost la pușcăria de chirpici de la Tichilești, apropo de Nuțu Cămătaru și de serialul de mare succes de la Pro TV de zilele astea.
Acolo mi a fost cel mai greu pentru că sunt copii care încă n au fost copii și sunt tineri care n au trecut de zona copilăriei fără a fi fost copii vreodata.
Oamenii astia te judeca si te simt instant. Daca nu te simt ca esti de-al lor, te nenorocesc în secunda doi. A fost atât de frumos până la urmă.
În urma multor acțiuni caritabile pe care le am făcut, m am împrietenit foarte tare cu un domn pe care îl regret si acum. S a prapădit din nefericire. Dumnezeu să l odihnească in pace, domnul Cătălin Bejan, era șef la Poarta Albă.
Dansul era comandantul închisorii și m am cunoscut cu el la un concert caritabil pentru deținuții model de acolo de la Poarta Alba. Cauta modele de reintegrare sociala si cu acel concert au putut detinutii sa iasa din penitenciar, sa-si vada copii, familiile.
Mă chemase Catalin Bejan acolo pentru că avea infiintate de el câteva comisii din acelea specific in închisoare care pregăteau cum se chemau oare ca am cam uitat?…
A!
Reintegrarea socială a deținuților, lucru care în România practic nu a existat niciodata, acum nu mai există nici acelea sau paote ca nu stiu eu sa existe.
Am zis da fara sa stau pe ganduri!
Pai stiti dnule Chilian, in sistemul penitenciar nu prea avem fonduri… Mi a spus Catalin Bejan
Nu mă interesează pe mine banii tăi.Pai de de ce o faceti?!
Multi dintre cei cu care am copilarit eu acum pri sint morti, ori zac prin puscarii. Nu-mi pot nega viata si nu intorc spatele prietenilor mei niciodata. Cum sa ma fac ca nu mai exista aceia alaturi de care bantuiam canalele si strazile bucurestiului in cautare de hrana, de mancare si de haine, de un loc unde sa punem capul jos, sa dormim pe vremea lui Ceausescu?!
Traitul prin canale nu l-a inventat revolutia sa stii!
Este o carte scrisa de cineva despre vietile noastre de atunci, despre Hotel Belvedere, un canal de langa Stadionul Olimpia: Viata incepe la Milogu” Asa se numeste dar nu mai stiu cine a scris-o din pacate. [Cartea „Viața începe la Milogu” este un roman scris de I. M. Ștefan și publicat la editura Albatros în anul 1980.]
Zice: „Bine, îți dă măcar banii de drum, de motorină. Zic, bă, nu mi trebuie nimic, vin pur și simplu. Si am fost.
In amfiteatrul Univeristatii din Constanta s-a tinut.
Acea actiune ca atitea altele facute alaturi de Catalin a fost o mare reusita.
Am mai facut actiuni cu Catalin, si de preventie si nu putine.
Am incerat sa ajutam cat putem noi de mult alaturi de minunatele doamne de la ANP din centrala care ne acordau tot sprijinul.
Am sa va povestesc o asemenea intamplare legata de preventia intrarii in sistemul penitenciar.
[…]
Am avut un prieten care s-a dovedit a fi altceva si care se ocupa de un orfelinat in Bucuresti, undeva in Giulesti.
Nici prieten nu-mi mai este si nici orfelinatul nu-l mai are. Am fost cu el de multe ori la primaria sect 5 parca sa-l cedeze primariei pentru ca acumulase prea multe datorii facute de primaries i nu-l mai putea sustine financiar.
Ion Maticiuc se numeste, voi il stiti ca pe tatal lui Codin – Poponet asa cum I se mai spune prin oras. Codin altfel un baiat ok.
Intr-o zi ma suna Alin, directorul orfelinatului lui Maticiuc si ma roaga sa-l ajut ca nu mai stie cum sa se descurce cu copiii mai mari din orfelinat. Faceau numai probleme peste tot si cu toata lumea, si la scoala si pe strazi si aici unde erau cazati.
Am vorbit cu Catalin Bejan si l am intrebat daca poate aranja o vizita a minorilor la Penitenciarul de copii de la Tichilesti tocmai pentru a vedea copiii din orfelinat cum arata viata odata pornita pe drumul acela.
Una peste alta Catalin a aranjat sa se poata.
Am imbarcat minorii de la orfelinat intr-un autocar si am mers la Tichilesti. Am insistat sa nu merga numai copiii care faceau problem ci si copiii din orfelinat care erau mai cuminti si care nu faceau problem deloc.
Asa cum am insistat ca noi sa nu mergem alaturi de copii inauntrul centrului de la Tichilesti ci sa ramanem afara intr-o sala de protocol a inchisorii.
Pana la urma m a ascutat si cu asta Maticiuc si a avut incredere in mine.
Sa-I fi vazut acum pe copiii care se impaunau si se dadeau cocosi mergand spre portile de fier ale inchisorii…
Asta pana cand si-au data seama ca “spatele” lor, protetia lor ramanea afara…
Dintr-o data nu mai radeau zgomotos. Pana si zambetele de pe chipuri incepeau sa se stearga iar din atitudinea tantosa, cocoseasca nu mai ramasese nimic, nimic. Ba incepusera sa se aplece usor de spate din clipa in care au priceput ca sint singuri cu oamenii aceia care-i pazeau cu mitraliere, cu chipuri nu tocmai prietenoase.
Nu stiu ce-o fii fost in inimile lor can li s au incuiat in spate portile alea mari de fier cu zgototul acela specific.
Au stat copiii inauntru puscariei circa o ora, o ora si jumatate poate, apoi au iesit si s-au imbaracat tacuti in autocarul care –i aducea acasa in Bucuresti.
Peste cativa ani Alin ma suna din nou.
Stiti dnule Chilian ca iar avem problem la centru cu copiii, se poate sa ii mai ducem la Tichilesti in vizita? Ne mai puteti ajuta o data sa-I ducem acolo in vizita?
Generatia care fusese la inchisoare in vizita nu a mai facut absolut nici o problema, Toti copiii de atunci au ajuns foarte bine de cand au iesit din sistemul orfelinatului. Toti sint bine la casele lor.
Intalnire cu Florin Chilian in Proiectul „Copilaria dupa gratii” la PMT Tichilesti
09/11/2012 Braila Chirei *
Au participat si copii ajutati de Fundatia „Acasa”, dar si elevi de la Scoala Tichilesti * S-a discutat impreuna cu psihologi si pedagogi despre metode de combatare a delicventei juvenile
Intalnire cu Florin Chilian in Proiectul „Copilaria dupa gratii” la PMT Tichilesti | BRAILA CHIREI
Noi aici la centru indifferent de ce am facut nu am reusit sa mai avem aceleas rezultate ca acelea obtinute cu vizita lor la Tichilesti.
Alin, i-am spus, dnul Catalin Bejan a murit si nu stiu daca mai pot aranja asta dar lasa-ma sa incerc si te sun sa ti spun ce am facut.
Am pus man ape telefon si am sunat la doamna Ioana Morar de la ANP care stiam ca este cu inima alturi de proiectele incepute cu Catalin Bejan.
Era plecata din tara la o specializare dar mi-a raspuns si m-a asigurat ca v a face tot ce depinde de dansa sa ne ajute.
I-am comunicat lui Alin cele convenite cu dna Morar si atunci a fost ultima data cand am mai auzit ceva de la Alin, directorul centrului.Ma gandesc ca intre timp Maticiuc i-a interzis sa m-mi mai ceara ajutorul sau sa ma sune, nu stiu.
Poate ca intre timp Maticiuc si-a amintit cu nevasta lui dna Smaranda si-a trimis garda de corp, pe Geo sa-mi rupa capul…🤣
Chiar nu am idee despre ce s-a mai intamplat.
La povestile astea cu Ion Maticiuc ma voi intoarce.
[…]
FC – Sa revin la Gigi Becali si cum am reusit eu sa fac ce nu au putut face toti avocatii lui si toti banii din lume.
MG – Asa, povesteste-ne si noua cum ai facut.
FC – Am rămas in relatii foarte bune cu dnul Catalin Bejan și când dansul a ajuns în funcție de șef al ANP ului eram deja buni prieteni.
Dânsul, Catalin Bejan a fost cativa ani șeful pușcăriilor din România.
Un prieten drag mie care se cunoștea foarte bine cu domnul Gigi Becali m- a sunatvsa ne intalnim intr-o zi si mi-a spus: „Băi Florine, megastare, tu te cunoști bine cu sefii de la ANP, că ai cântat în toate pușcările, ești prieten cu seful mare nu?!
Nu poți, mă, sa vorbesti cu el, sa aranjezi sa-I dea drumul acasa in permisie lu Gigi?!
Stii si tu cum sunt machedonii ăștia cu familia. zice: „Înnebunește ăla acolo. Uite ce face, numai prostii face in puscarie si aia nu-I dau drumul deloc acasa.
Știti că făcea multe declarații Gigi din puscarie cand se plangea ca nu este lasat in permisia legala sa-si vada familia.
Zic:„Băi, nu știu, o să încerc, dau un telefon și pun o întrebare. O sa vedem ce o sa fie, daca se poate sau nu. Te anunt.
Eu sunt atașat de zona asta de machidoni si pentru că un om foarte foarte drag mie este domnul Gică Gheară. Nu, Nicu, Gică, varul lui de sange.
Cu domnul Nicu doar mă cunosc, am facut cateva sprit-uri cu dansul, uneori cu lautari, cu Catanga si Padureanu dar doar atat.
Eu m-am nascut si am copilarit o vreme in Doaul Morii, acolo cam pe unde este acum targul de masini din Vitan, unde avea o carciuna cel pe care l-a impuscat Ceausescu pe “Bachus.
Un machedon batran m a crescut.
E singurul om pe care eu îl am pentru mine in inima ca bunic, ca familie. Neamurile mele din cate stiu sint cam toti prin MAE, deh… Familie d-aia de care cade numai in picioare indiferent de regim dar cam tampiti cu totii… Nu știu cum să ți explic. Deși el doar o ținea pe bunică mea, Nu erau casatoriti.
Cam cum e acum cu Nicușor asta fara nume de familie și cu nu știu cum o cheamă pe dânsa, domna de la Cotroceni care umbla cu SPP ul dupa ea illegal platit din taxele noastre. pentru ca nu are dreptul.
Bă, mi-am zis eu, hai să inerc sa-l scot din puscarie pe Gigi.
Stiam cât de apropiați sunt ei machedonii de zona aceasta de familie. zic: „Hai să încerc și l-am sunat pe Catalin sa ne intalnim.
„Băi, Cătăline, ii spun, hai sa ne vedem, hai să bem un sprit. Hai la lăutari sa ne cante Nicu Gigantu pe Mosilor că te cinstesc
Cand ne-am intalnit, – pentru ca lucrurile astea nu se pot vorbi la telefon, îți dai seama – i am zis: „Uite așa, așa, așa. Zice: „Bă, eu să încerc, zice, dar dacă poți, transmite i să stea liniștit, să tacă din gură, să nu mai zică nimic, sa nu mai faca scandal, sa nu mai faca declaratii, nimic, nimic. două trei săptămâni, nu mai mult.
Am mai povestit noi de ale nostre si ne-am despartit.
A doua zi am sunat la amicul dnului Gigi Becali, m am întâlnit cu dansul si i-am zis: “Dragule, uite care i treaba. În principiu se poate eu că Gigi avea dreptul legal si uman vorbind sa iasa din puscarie in permisie, pentru că nefiind condamnat cu omor sau cu nu știu sau ce fapte grave ai dreptul, potrivit legislației române să ai o permisie, o învoire de la regimul penitenciar să mergi acasă la familie sau unde vrei tu să te duci la mare să bei o bere. Condiția este întorci după intervalul pe care ți l acordă sistemul penitenciar 12 24, 72 de ore habar n am…
Lui Gigi Becali i se refuzaseră toate toate toate aceste cereri debpermisie făcute cu toți banii de pe pământ cu toți avocații că știi cum e, nu stau eu să te învăț acuma cine este Gigi Becali.
I-am transmis să stea liniștit începând din clipa aia că se rezolvă.
După vreo săptămână primesc un telefon. Băi, ce facem, mă? Zic, se rezolvă sigur, doar că trebuie să stea liniștit, să nu mai țipe pe la oamenii ăia, să nu mai dea declarații, să nu mai nimic.
Să stea liniștit Gigi si să-și vadă de treaba lui, acolo in inchisoare.
Peste două săptămâni Figi Becali a fost eliberat pentru 24 sau 48, nu parcă 48 de ore, din câte îmi amintesc.
In felul ăsta mi am cumpărat și eu mântuirea, ca să zic asa 🤣.
Fără niciun ban, numai printr un gest de bun creștin, fara nicio sumă de bani implicată. Absolut nic, deloc.
Dovadă că domnul Gigi Becali habar n are că eu l am scos din puscarie, eu Florin Chilian. Cine, bă, ăla cu Zece, cu Termopane. Termopane…
Da, ala! Eu l am scos din pușcărie.
Același lucru l am încercat și pentru Migdale, pe Ion când s a prăpădit fratele dânsului, domnul Fane Spoitoru. Din păcate nu s-a putut.
Am vorbit după aceea cu Migdale și i-am zis: N ai putut să stai și tu liniștit două săptămâni?!…
Era, cum să spun, din câte am înțeles, extrem extrem extrem de afectat de nenorocirea aia cu decesul fratelui și nu nu se putea sa stea locului.
Fiecare dintre noi ne exprimam durerea in felul nostru, traim doliul diferit iar Migdale tot făcea nefăcute pe acolo prin penitenciar.
Nu, nu am putut să i dau drumul acasa, nu am putut să l ajut să să meargă nici măcar la înmormântare a fratelui
Un lucru, cum să spun, de o profunda umanitate in fata unei dureri de nedescris.
Eu spun asta eu care nu pot sa merg la înmormântări.
Am avut si eu parinti fireste ca fiecare om, chiar daca nu am fost apropiati. Nu am mers sa-i ingrop eu.
Am ajtat cat s-a putut cat traiau, cat i am mai cunoscut pe la spitale sau unde aveau nevoie insa foarte putin si cam atat.
La nici unul dintre oamenii dragi mie nu am putut merge la inmormantare in afara de machedonul acela batran care m-a crescut la la Vali Sterian.
Nu am putut duce idea ca au plecat nici la dnul Stefan Iordache, nici la Motu Pittis, nici la nimeni altcineva.