Florin Chilian/ mai 21, 2018/ Zece/ 0 comments

Motto
“Vreme de 15 ani am fost cu sau fără voia mea compus, definit, de gesturile şi acţiunile acestor oameni (Membrii guvernelor romaniei incepand cu Guvernul provizoriu Petre Roman din 26 decembrie 1989 – Cabinet Adran Nastase III in10 martie 2004 si pana in prezent). Toţi, fără excepţie, pot merge definitiv spre galeata cu cacat a istoriei în frunte cu de două trei ori Iliescu şi o dată Constantinescu. Noi, restul, avem o şansă. Una singură. Din nefericire istoria noastra are “dependinte” vaste şi tare mă tem că cei ce vor urma, în politica românească, în frunte cu Băsescu şi toţi ai lui au acelaşi traseu lipsit de onoare.”
Florin Chilian 21 martie 2005

Muzica si text Florin Chilian
Anul lansarii 2004 – septembrie

01. Să n-ai alţi Dumnezei!

popii au conturi în bancă
cerurile nu-i încap
oficiază cununia între Dumnezeu şi drac
nu ne mai botează pruncii
mortu’n casă ţi-a rămas dacă
nu le bagi degrabă în sutană un plic gras
popii umblă cu maşina
pe cînd tu, un biet măgar
aştepţi binecuvîntarea într-o baltă pe trotuar
puţini au rămas cu harul
de-a ţi-l da pe Dumnezeu
atunci cînd te rupe viaţa alinarea vine greu
Dumnezeu e pus la bancă
stă în cont bine păzit
popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit
Dumnezeul lor e banul
care Fiul a trădat
au vîndut pînă şi Taina… popo, popo ochi dă drac
au rămas părinţi cucernici
prea puţini şi prea ades
ei le-au sfărîmat altarul, Doamne lacrimi au cules
în biserica din suflet
unde fug cînd e prea greu
or să pună guvernanţii impozit pe Dumnezeu
uite are popa vilă
are barcă cu motor
au uitat ce-i umilinţa, raiul stă în curtea lor
nu le mai ajung arginţii
preţul vînzării-a crescut
se înneacă-n lacrimi sfinţii, ne întoarcem la-nceput
plînge sus în cer Maria
lacrimi pe icoana noastră
se mai nasc minuni pe lume, cine să le-mpărtăşească?
se închide-altaru-n suflet
rămîi încuiat pe-afară
nu mai dă nimeni Lumina, Doamne pentru-a cîta oară?
fariseii rîd în strane
Lumina-i frîntă pe cruce
sub un munte de păcate, Doamne cum ne mai poţi duce?
stă Andrei privind prin geamuri
colorate-n Voroneţ
noi ne cumpărăm iertarea, Doamne toate au un preţ ca-n viaţă

02. Să nu-ţi faci chip cioplit!

Atac la persoană

e o pădure de legi
cum să poţi să mă vezi în noapte
cum să poţi să alergi
legi ciudate vin şi leagă totul prea departe

asta-i bun, asta-i rău
dar unde-ţi este privirea curată
unde oare sînt eu
de ce-i lumea aşa de răsturnată

daţi o lege-nţeleaptă
oameni mari
fie şi un decret guvernamental
ordonaţi să vă crească şi-un
profil moral

e o pădure de legi
abrogate şi din nou înviate
ce să mai înţelegi, totu-i bun
dar e rău privit din spate

zi de zi decretaţi
dezgropaţi vechi precepte uitate
apoi le anulaţi
ca să fiţi convinşi că aveţi perfectă dreptate

03. Să nu iei numele Domnului în deşert!

Petre Ţuţea

cît sînt de singur Doamne şi pieziş*
lumina albă-mi cade în ochii larg deschişi
şi doare

născut din slava Ta şi rătăcit
pe drumuri rele Doamne am pribegit
şi n-am văzut

neamului meu flămînd şi oropsit
lumină am vrut să-i fiu şi am vorbit
timpul beteag a pus potrivnici fraţii şi-am pătimit
noi unii de la alţii
şi am murit

mult întuneric Doamne am văzut
apoi Lumina Ta ce a durut
din reci cuvinte Doamne mi-am făcut
biserică în veci şi început
şi m-am născut

pustii cuvinte Doamne am adunat
şi turn arzînd spre Tine, spre Tine am înălţat
şi arde

cît sînt de singur Doamne şi pieziş
lumina albă-mi cade în ochii larg deschişi

*Tudor Arghezi-psalmi III (Tare sînt singur Doamne şi pieziş)

04. Aminteşte-ţi de ziua Domnului şi nu munci!

Luni

luni – o zi ciudată
marţi – neterminată
şi vine miercuri, ea n-are veşminte… uneori ţin minte
joi – trece în grabă
vineri – stă să cadă
şi sîmbătă trece urgent, duminică-s absent

ce caut eu?, ce caut eu în viaţa mea
de ce-am venit să-mi tulbur liniştea
de ce n-am mai, de ce n-am mai putut stătea
jumate-n ma, jumate-n ta

luni – abstract-lucid
marţi – uşor timid
dar vine miercuri şi torn băutură… cît intră pă gură
joi – am capul mare
vineri – n-am picioare
dar sîmbătă devin simpatic… duminică-s galactic

luni – mi-e dor de tine
marţea nu mai vine
dar vine miercuri şi visez în roz… că cîştig la loz
joi – mă-mpac cu mine
vineri oricum vine
şi sîmbăta beau băutură… duminică sînt zgură
P.S.
e luni, tot luni, iar luni.
e luni…
ce zi de căcat… de ce să mă-mbrac
cînd eşti lîngă mine
de ce… cu cine să lupt, pe cine să-nfrunt
cînd eşti lîngă mine, eşti lîngă mine, cînd eşti lîngă mine

05. Cinsteşte-ţi părinţii!

Fugi!
fugi de iubirea ta
fugi de tot ce-i curat în inima ta
fugi de tot ce-i lumină arzîndă în privirea ta
fugi acum dar mereu vei fugi chiar şi de fuga ta

lumină, inimă, iubire
cuvinte rostite mereu cu-ndreptăţită uimire
ne-ntrebăm, chiar firesc, ce mai caută printre chiar şi aşa mult prea plinele file
din dicţionarul cuvintelor vieţii

ce s-a dat?, ce s-a luat?, cine a pierdut?
poate doar iubirea – ce străin şi îngheţat cuvînt-
poate doar menirea luminii de-a fi inimă de om… hai că asta-i chiar culmea! Aloo!!!
că în rest sîntem la fel de bogaţi şi săraci amîndoi

dar să fi copil crescut şi nu în iubire
ci doar în teama oamenilor mari de-a nu avea un ţel în viaţă
şi să ajungi la fel ca ei doar pentru că-i iubeşti atît de mult pe zeii morţi
lumina, inima, iubirea

de ce trebuie strivit sub picior
tot ce-i frumos, curat şi bun în noi
toate acestea nu se văd, le porţi în suflet şi călcîndu-l nu ai cum să ajungi mai sus
tot potopul de cuvinte, cîte-au mai rămas de spus
prea bine-l ştim

tot ce fac, ce sînt acum
sînt doar lumina din privirea mea
şi dacă auzi chitara mea plîngînd acum, e strălucirea lacrimii ascunse în inima ta
şi de m-auzi cîntînd cuvinte cu chitara mea
e doar puterea ce mi-o dai cu viaţa ta

06. Să nu ucizi!

n-ai drept să te minţi
să te păcăleşti că tot e-n zadar
să nu reuşeşti în tot ce visezi
n-ai drept să renunţi
n-ai dreptul să mori cît încă trăieşti

n-ai dreptul să minţi
să te amăgeşti cît alta iubeşti
şi viaţa din ea, vie-n viaţa ta
ucide de-acum în inima ta
tot ce ar urma

trebuie să ştii că ştiu, e scut!
trebuie să ştii că mîine e-n trecut
trebuie să ştii de oamenii ce-ţi fură viaţa
cu un zîmbet nenăscut
trebuie să ştii că ştiu, e scut!
trebuie să ştii că ieri încă nu a început
trebuie să ştii că nu eşti singur
e un drum deja făcut

ai dreptul să şti, că un cuvînt
poate să deschidă un mormînt
n-ai drept să te ierţi prea uşor
n-ai drept să omori
visele din zori

ce alt om zidesc, ce-n alt om trăiesc
n-ai drept să ucizi, n-ai drept să decizi
ce-i bun pentru el chiar dacă el vrea
chiar dacă-i aşa
nu e viaţa ta

există bine, există rău
sînt amîndouă în drumul tău
există viaţă în viaţa ta
există ură şi dragostea
doar alegerea-i a ta

07. Să nu preacurveşti!

Suflete de slugă

cît o să mai staţi
cît să înduraţi
un destin de cîrpă, unde să vă ducă să vedeţi că nu e unde?
cînd vă veţi răspunde

cît te umileşti
cît te ploconeşti
cît te risipeşti
cînd te răzvrăteşti coloana să-ţi stea dreaptă
cît te mai holbezi la poartă?

stau ai noştrii-n parlament
cum stau puricii pă cîinele’ turbat
cum stă gaura-n ciment
cum stă musca pă că… dar nu!

prea multă prostie
doar ipocrizie
staţi ascunşi în turmă, trăiţi la borcan vieţi de şobolan
vieţi trăite-n van

cîtă laşitate
cîtă nedreptate
cît pămînt în gură, cîte să-nghiţiţi pînă vă treziţi
cît vă mai minţiţi

suflete de slugă
apa-i mult prea udă
doare mult prea tare să stai în picioare, să poţi spune nu
nu poţi spune nu!

dar nu, nu-i vorba de voi nu!
nu-i vorba de voi nu!
voi nu sînteţi aşa
nu-i vorba de noi nu!
noi nu sîntem aşa

08. Să nu furi!

Undeva la mijloc
Naty-ei, cea care-mi plîngea-n priviri

nu vreau să te fur,
vreau numai să te întîlnesc
undeva la mijloc
dragostea mea un loc să găsesc
nu vreau să te furi
vreau doar să nu te amageşti
undeva la mijloc
între tine si tu, în lumina din inima ta priveşti

nu vreau să mă furi
vreau să te laşi să-ţi dăruiesc
undeva la mijloc
în seninul din privirea ta să ameţesc
nu vreau să ne furi
vreau numai să ne întîlneşti
undeva la mijloc
în visul din lumea pe care doar în gînd o regăseşti

nu vreau să te fur
vreau numai să mă risipeşti
undeva la mijloc
între tot ce eşti tu şi tot ce-ţi doreşti
nu vreau să te furi
vreau doar să nu te rătăceşti
undeva la mijloc
între tot ce-ai pierdut şi tot ce nu găseşti

nu vreau să mă furi
vreau numai să mă linisteşti
undeva la mijloc
între tot ce sînt eu şi tot ce-mi lipseşti
nu vreau să ne furi
vreau numai să ne ocroteşti
undeva la mijloc
între tot ce nu-ţi spun şi tot ce gîndeşti

09. Să nu minţi!

Cîntecul avocatului

poate am o karmă proastă
poate d’aia n-am noroc, da’ poate
poate a fost ceva în apă
poate d-aia stau la bloc
poate nu văd ce se-ntîmplă
d’aia nu pricep nimic
da’ poate n-am avut căldură , şi pă
puşi cînd ieream mic

poate că mama cu tata
au fost fraţi cînd iereau mici
pînă cînd s-a prins bunicu’
eu ieream deja aici
m-am născut cu trei mînuţe
nimic mai adevărat
ce mă fac cu karma asta
mă fac tată, mă fac tată de … putat

fă-te avocat Săndele
termopane, termopane, tată
fă-te deputat
termopane, termopane of, of
fă-te şef dă stat!

poate la maternitate
poate mai tîrziu la creşă
ăia m-au schimbat cu altu’
şi mi-au dat altă adresă
poate că de mine însumi
mîna-mi şade prea aproape poate
asta nu-i iubire…
da’ io sper că… poate.

io am vrut să fiu contabil
da’ nimeni nu ma-ntrebat
toti mi-au spus: cu faţa asta
fă-te tată avocat
şi-o să ai o casă-n centru
şi-o maşină mai dă neam
şi-o să ai în loc dă geamuri
la ferestre termopan.

10. Să nu rîvneşti!

Neam de eroi
sîntem un neam de eroi
uită-te la noi
continuăm să fim şi să împlinim mitul carpatin
uită-te la noi

sîntem un neam de eroi
uită-te la noi
sîntem un neam de eroi
dezbrăcaţi şi goi continuăm să fim poporul sublim
uită-te la noi

sîntem un neam de eroi
uită-te la noi
descărnat, rahitic, mitul mioritic
uită-te la noi

sîntem un neam de eroi
uită-te la noi
pedepsiţi să fim şi să împlinim mitul carpatin
uită-te la noi

sîntem un neam de eroi
uită-te la noi, de părinţi condamnaţi, de fraţi buni împuşcaţi
continuăm să fim ca s-adeverim poporul sublim
uită-te la noi, continuăm să fim ca să împlinim şi s-adeverim
mitul carpatin
uită-te la noi

sîntem un neam de eroi
uită-te la noi
cum ne mai lovim, cum ne asmuţim cîinii răi spre voi
voi ce sînteţi noi… neamul de eroi

sîntem un neam de eroi
uită-te la noi
lacom şi hain, mitul carpatin, poporul sublim

sîntem un neam de eroi
uită-te la noi
mincinos, slugarnic, descărnat, apatic
mitul cel mai trainic
uită-te la noi

11. Zece

zece întîmplări ciudate şi-o minune
te-au adus în casă, zece
zece pictori se tot miră
cît eşti de frumoasă
zece zile trec absurde, nu ştiu, nu ştiu cum, nu ştiu pe unde nu ştiu
zece vieţi de-aş sta cu tine
tot ar fi puţine

două stele paralele
stele, lacrimi înnodate şi
lumina de la ele
pentru tine toate

patru prinţi cu trei castele
ape, lanţuri fermecate şi
tot cerul peste ele
pentru tine toate

şapte zîne, toate bune
licurici… speranţe-n noapte şi
piticii din poveste
pentru tine toate

nouă magi în faptul serii
o potcoavă sus departe şi
comorile din suflet
pentru tine toate

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*