FLORIN CHILIAN DECLARAT "PERICOL SOCIAL PENTRU ORDINEA DE DREPT" Ce vreti, mai, jegurilor? Câte dosare vreti sa-mi faceti si în cate puscarii vreti sa ma bagati doar ca sa-mi închideti gura?!!

În urmă cu aproape doi ani am fost sunat de un bun prieten care mă ruga să trec pe la biserica unde slujeşte, pentru că venise la el un om care, spunea el, voia să ma ajute în lupta asta a mea cu "statul de drept România". Am mers acolo, la biserică, am ascultat povestea omului şi mi-am dat seama că sînt tembel. Marius Marian Şolea − căci despre el era vorba − poet şi consilier în MCC, se lupta de unul singur de trei ani cu mafia instituţionalizată din Guvernul României, încercînd să cureţe din interior putreziciunea corupţiei care cuprinsese oameni de cultură, oameni de stat, poliţisti, procurori, dar mai ales servicii care mai de care mai "secrete" ale României. Am stat o clipă pe gînduri, recunosc asta, şi apoi i-am spus omului că nu mă poate ajuta cu nimic. Eu eram cel care-l puteam ajuta, punîndu-i la dispoziţie bruma de notorietate pe care o cîştigasem datorită muzicii. Consideram atunci, ca şi acum, că printre îndatoririle unui artist trebuie să se regăsească şi aceea de a fi viu şi prezent în social, indiferent de preţul plătit pentru asta. Cred că un artist nu are dreptul să tacă atunci cînd vede că oamenii care l-au făcut ceea ce este recunoscîndu-i harul o duc rău. Un artist nu are dreptul nu vadă şi să nu spună!

Cât de proşti să fiţi ca să nu pricepeţi că nu mă speriaţi?! Mi-e frică, să ne înţelegem, că doar nu-s nebun, doar că dintr-o profundă nefericire pentru voi, nefericire de care promit să aveţi parte, frica asta la mine are alte valenţe decât la slugile care sunteţi, şi nu reuşeşte decât să mă enerveze şi mai tare. Cu alte cuvinte, frica asta a mea pe care mizaţi voi să mă facă să tac nu face altceva decât să aibă grijă de mine. Şi de acum să vedeţi voi, slugilor, cum e cu artistul ăsta nebun, Florin Chilian, care tot nu tace din gură.

Deci jegoşilor, e care pe care!